luni, 29 octombrie 2012

George Stanca: Dragă Monica Davidescu,

Monica Davidescu
Monica Davidescu
Pe noi ne leagă mai multe amintiri decât ne putem aminti. Deh, vârsta... mea. Erai studentă la teatru, prietena  lui Aurelian Temişan. Şi ai venit odată cu el, ca invitat, la o emisiune de-a mea.
Nu apăruse la noi noţiunea de „talkshow", dar asta făceam eu la „Amerom". Erai în culise şi am făcut o poantă. Ţi-am strigat: „Vezi că pun camera pe tine, dacă eşti actriţă, plângi acum!".
Şi, ai plâns. Atât de convingător, că mi-am luat primul mare set de înjurături din carieră. Lumea - proastă mai e, măi... - nu ştia că era o farsă. M-ai convins. Din păcate nu şi că ai fi actriţă activă. Căci nu m-ai invitat niciodată la teatru să te văd. Ce se vede este, din păcate, tot prestaţia din zona varietè, entertainment, divertisment sau ce o mai fi mult discutata emisiune dedicată dansului de la PRO... Că m-am săturat să o citez de parcă aş fi amploaiatul lui Sârbu... Păcat că şi tu, şi Emilia, şi Beatrice sunteţi într-un fel colege cu anonimul Petre, dar se mănâncă o pită faină. Plus ratingul ca desert...
Eu te-am remarcat în alt fel: cel al actualităţii, prospeţimii frumuseţii tale. Intri în clubul deschis de mine. Cel al femeilor fără vârstă, „ever-green", din România. Am cam pierdut lista. Oricum, eşti alături de Săvuică, Romaniţa, Răduleasca, Budi, Ţurcaşiu, Szilaghi, Luciu, Raicu ş.a. Te-am văzut şi ţi-am admirat, ca un estet!, felul cum te mişcai în dans, talia, supleţea, tinereţea trupului, care ar face să crape mii de puştoaice obez-macdonaldiene de 18 ani, din Republică... Da! eşti frumoasă, elegantă, echilibrată. Şi dacă cineva mi-ar suspecta textul de ceva necurat îl asigur pe dobitoc că eşti cum spunea un vechi titlu - nu şi textul! - „la famme de mon ami".
Dealtfel - emit un compliment - am cam început să renunţ la elementul fizic înconjurător, metafizicul fiind mai seducător. Mi-s mai aproape Cecilia Galerani ori dantesca Beatreice decât Sexy Brăileanca... Frumuseţea în valoare absolută mă atrage mai mult. Aproape că nu-mi vine să cred că deunăzi fiica mea mi-a transmis, după o petrecere mondenă, „salutările familiei Temişan", uimită de vârsta „înaintată", 21 de ani, a fiicei mele... Nu vă întorc complimentul, dar m-am bucurat că ai rămas, greşesc?... la 40 de ani, cu aceeaşi frumuseţe pe al cărei cap s-a pus şi diadema înţelepciunii...
Cu admiraţie nedisimulată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu